Legea funerara. Legea nr. 102/2014 privind cimitirele, crematoriile umane și serviciile funerare

Legea funerara. Legea nr. 102/2014 privind cimitirele, crematoriile umane și serviciile funerare cuprinde urmatoarele:

CAPITOLUL I – Dispozitii generale

Sectiunea 1 – Principii
Art. 1. – (1) Prezenta lege stabileste drepturile si obligatiile in legatura cu activitati funerare, cimitire si crematorii umane.
(2) Prevederile prezentei legi se aplica:
a) cultelor, bisericilor si comunitatilor religioase, denumite in continuare culte, autoritatilor administratiei publice locale, operatorilor economici, fundatiilor si asociatiilor, care detin in proprietate, in administrare sau in intretinere cimitire in functiune sau inchise, opere comemorative sau crematorii umane;
b) persoanelor fizice si/sau juridice care presteaza servicii funerare, precum si activitati legate de intretinerea si functionarea cimitirelor, a operelor comemorative sau a crematoriilor umane.
(3) In cazul mormintelor si/sau al operelor comemorative de razboi, prevazute in Lista monumentelor istorice, dispozitiile prezentei legi nu aduc atingere prevederilor Legii nr. 379/2003 privind regimul mormintelor si operelor comemorative de razboi, cu modificarile ulterioare.
(4) In cazul inhumarii fatului nascut mort ori a unor parti sau organe umane se aplica prevederile prezentei legi, in masura in care nu exista prevederi legale contrare.
Art. 2. – (1) Oricine are dreptul la o inmormantare decenta si la aducerea ultimului omagiu la locul de veci al decedatului
(2) La stabilirea locului de veci si organizarea serviciilor funerare, persoanele in drept si prestatorii serviciilor funerare sunt obligati sa colaboreze intre ei, sa tina cont de vointa exprimata pe timpul vietii de catre defunct sau, in lipsa acesteia, vor tine seama de apartenenta religioasa a defunctului.
(3) Inmormantarea poate fi religioasa sau laica. Inmormantarea religioasa are loc cu respectarea canoanelor, obiceiurilor locului, traditiilor si regulamentelor cultului respectiv. In cazul inmormantarii laice, organizatorii stabilesc modul de desfasurare a procesiunii funebre.
Sectiunea a 2-a Definitii
Art. 3. – In sensul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:
a) cimitir – spatiul situat in intravilanul sau extravilanul localitatii, care a fost, este sau va fi destinat inhumarii;
b) opere comemorative de razboi – edificiile, monumentele de arta, placile si altarele comemorative, troitele, crucile, cenotafurile sau orice alte constructii ori lucrari, astfel cum sunt definite aceste opere la art. 5 din Legea nr. 379/2003, cu modificarile ulterioare;
c) lucrari funerare supraterane – insemnele, bordurile, imprejmuirile, lespezile, obeliscurile sau orice alte lucrari de arta pentru inhumare;
d) lucrari funerare subterane – criptele pentru locuri de inhumare;
e) zone protejate – zonele de locuit, zonele balneoclimaterice, zonele de odihna si recreere, institutiile social-culturale, unitatile sanitare si unitatile de invatamant.
Sectiunea a 3-a Cimitirul
Art. 4. – Cimitirul se poate afla in proprietatea publica a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale, a cultelor religioase legal recunoscute sau a unitatilor locale de cult/biserici in situatia cimitirelor confesionale, in proprietatea operatorilor economici, asociatiilor sau fundatiilor, cat si in proprietatea unui alt stat, cu respectarea tratatelor la care Romania este parte.
Art. 5.(1) Administratorul cimitirului este proprietarul acestuia sau cel care detine dreptul de administrare.
(2) Autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a infiinta cimitire publice in fiecare localitate si de a le organiza astfel incat sa aiba sectoare corespunzatoare pentru fiecare cult recunoscut, la cererea cultelor sau a unitatilor locale de cult ce functioneaza in localitatea respectiva.
(3) In localitatile in care nu exista cimitire comunale si unele culte nu dispun de cimitir propriu, persoanele decedate care au apartinut respectivelor culte vor fi inhumate potrivit ritului propriu in cimitirele existente in functiune, exceptie facand cimitirele existente in functiune ce apartin cultelor mozaic si musulman.
(4) De prevederile prezentului articol beneficiaza si persoanele fara apartenenta religioasa.
Art. 6. – (1) Realizarea infrastructurii si a zonelor verzi din interiorul cimitirului, parcelarea, imprejmuirea si dotarea acestuia reprezinta obligatii ale proprietarului.
(2) Proprietarul cimitirului are obligatia intretinerii si a mentinerii in functiune a cimitirului. Aceasta obligatie a proprietarului poate fi indeplinita, pe baza de contract, si de un operator economic.
(3) Proprietarul cimitirului este obligat sa elaboreze regulamentul de organizare si functionare a cimitirului.
Sectiunea a 4-a – Infiintarea, inchiderea, desfiintarea si redeschiderea cimitirelor
Art. 7. – (1) In documentatiile de urbanism sunt cuprinse conditiile referitoare la infiintarea cimitirului.
(2) Realizarea si extinderea oricaror constructii sau a infrastructurii cimitirului se fac dupa obtinerea autorizatiei de construire eliberate in conditiile legii.
(3) Nu este necesara obtinerea autorizatiei de construire pentru executarea insemnelor, a bordurilor sau a imprejmuirilor locurilor de inhumare, pentru realizarea de obeliscuri sau a altor lucrari de arta plastica din cimitir.
(4) Pentru desfiintarea cimitirului este necesara obtinerea autorizatiei de desfiintare, potrivit prevederilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
(5) In cazul cimitirelor infiintate dupa intrarea in vigoare a prezentei legi, distanta minima admisa intre zonele protejate si gardul care delimiteaza cimitirul este de 100 m.
(6) Cimitirele se imprejmuiesc cu gard. La cimitirele infiintate dupa intrarea in vigoare a prezentei legi, gardul se dubleaza cu o perdea de arbori. Intre morminte si gardul cimitirului se va asigura o zona libera de 3 m.
Art. 8. – (1) La infiintarea cimitirului, proprietarul este obligat sa asigure:
a) drumurile interioare si aleile;
b) sala de ceremonii funerare;
c) spatiul tehnic care sa asigure temperatura de pana la 15 grade C, premergator ceremoniei funerare;
d) existenta unei surse de apa utilizabila;
e) WC-uri;
f) spatiul amenajat corespunzator pentru depozitarea gunoiului;
g) spatii verzi, arbusti, copaci pe marginea drumurilor si aleilor.
(2) In cazul cimitirelor inchise, in care nu se mai fac inmormantari, proprietarul este obligat sa indeplineasca obligatiile prevazute la alin. (l) lit. e)-g).
Art. 9. – (1) Daca toate locurile de veci din cimitir ori dintr-o parte a acestuia au fost ocupate, iar acest lucru este stabilit printr-o expertiza de specialitate, administratorul cimitirului, dupa ce in prealabil aduce la cunostinta publica prin mijloacele de informare in masa aceasta situatie, poate declara cimitirul sau partea corespunzatoare din acesta inchisa.
(2) Orice persoana care justifica un interes legitim poate contesta masura de inchidere a cimitirului la instantele competente, in situatia in care cimitirul apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale.
(3) In situatia in care cimitirul este cimitir confesional si proprietatea asupra acestuia a fost dobandita prin cumparare sau prin donatie, contestatia va fi solutionata de catre cultul detinator, conform regulamentului propriu.
(4) Exhumarea cadavrelor in vederea constatarii cauzelor mortii se face numai cu incuviintarea procurorului.
(5) Osemintele pot fi deshumate in orice perioada a anului, fara avizul autoritatilor de sanatate publica judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, dupa 7 ani de la deces.
Art. 10. – La extinderea si redeschiderea cimitirului care a fost inchis se aplica regulile stabilite pentru infiintarea cimitirelor.
Art. 11. – Desfiintarea si schimbarea destinatiei unui cimitir se poate face numai dupa 30 de ani de la ultima inhumare si dupa stramutarea tuturor osemintelor, pentru motive temeinic justificate si cu avizul Secretariatului de Stat pentru Culte si a cultului respectiv. Desfiintarea cimitirelor inainte de acest termen se face cu avizul autoritatilor de sanatate publica judetene, respectiv a municipiului Bucuresti.
Sectiunea a 5-a – Intretinerea si functionarea cimitirelor
Art. 12. – Administratorul cimitirului este obligat sa asigure, atunci cand este nevoie, renovarea cladirilor, intretinerea si mentinerea in functiune a infrastructurii din cimitir, precum si intretinerea zonelor verzi a caror suprafata initial stabilita nu poate fi micsorata pentru crearea de noi locuri de inhumare.
Art. 13. – (1) Organizarea si functionarea cimitirelor si a crematoriilor se realizeaza in conditiile prezentei legi, in conformitate cu prevederile hotararii Guvernului adoptate potrivit prevederilor art. 36 si ale Regulamentului de organizare si functionare aprobat prin hotarare a consiliului local, precum si a regulamentelor de organizare si functionare proprii cultelor, prin care se instituie reguli generale pentru serviciile de inhumare si de incinerare.
(2) Administratorul cimitirului are urmatoarele obligatii:
a) sa respecte regulamentul de organizare si functionare a cimitirului; b) sa stabileasca regulile privind prestarea serviciilor de inhumare si de incinerare, precum si regulile privind prestarea altor servicii de catre operatori economici sau de persoane fizice autorizate; c) sa asigure corectitudinea concesionarilor si a atribuirii locurilor de inhumare, cu respectarea conditiei ca locul sa fie ingrijit; d) sa stabileasca regulile de acces in cimitir si orarul de functionare; e) sa asigure functionarea si intretinerea salii de ceremonii funerare, a spatiului prevazut la art. 8 alin. (l) lit. c) si a intregii infrastructuri; f) sa organizeze preluarea persoanelor decedate, deschiderea si inchiderea cimitirului; g) sa intocmeasca si sa pastreze registrele de evidenta si arhiva; h) sa asigure efectuarea si pastrarea curateniei, intretinerea drumurilor si a aleilor, deszapezirea acestora, colectarea si transportul gunoaielor; i) sa asigure paza si ordinea in perimetrul cimitirului sau al crematoriului, intretinerea imprejmuirilor; j) sa asigure servicii de relatii cu publicul si informarea vizitatorilor.
Art. 14. – (1) Administratorul asigura intocmirea si pastrarea unui registru de evidenta in care se inscriu in mod obligatoriu urmatoarele date: numarul curent, ziua, luna, anul inhumarii sau al asezarii in nisa a urnei cu cenusa, datele de identificare a defunctului, adresa de la ultimul domiciliu, data decesului, numarul parcelei, al randului si al locului de inhumare, numele si adresa persoanei care a comandat inhumarea si observatii cu privire la tipul si lucrarile locului de inhumare.
(2) In cazul inhumarii unei persoane decedate neidentificate, in registrul de evidenta se mentioneaza denumirea autoritatii care a dispus inhumarea si numarul dosarului cazului.
(3) Persoana care a solicitat inhumarea si concesionarul locului de inhumare au acces la registrul de evidenta.
(4) Administratorul este obligat ca, in timpul orelor de program, sa ofere informatii persoanelor care se intereseaza despre locul de inhumare a persoanei decedate.
Sectiunea a 6-a – Inmormantarea
Art. 15. – (1) Inmormantarea poate fi religioasa sau laica, precedata sau nu de incinerare.
(2) Locul si modalitatea inmormantarii vor fi conforme vointei exprimate in timpul vietii de persoana decedata, fara nicio modificare a ultimei vointe a acesteia.
(3) Daca pe timpul vietii persoana decedata nu si-a exprimat dorinta referitoare la inmormantare, locul si modalitatea inmormantarii se hotarasc de persoana, familia sau de autoritatea care se ingrijeste de inmormantare.
Art. 16. – (1) Cu privire la inmormantare sunt obligate sa dispuna urmatoarele persoane:
a) persoana care s-a angajat prin contract ca se va ingriji de inmormantare;
b) persoana stabilita prin testamentul defunctului;
c) in lipsa testamentului, sotul/sotia persoanei decedate, care a trait in aceeasi locuinta cu persoana decedata in ultima parte a vietii; d) alta ruda apropiata a decedatului, pana la gradul al IV-lea inclusiv.
(2) Daca nu exista nicio persoana obligata sa dispuna in legatura cu inmormantarea sau persoana obligata se gaseste intr-un loc necunoscut ori nu-si indeplineste obligatia, primarul unitatii administrativ-teritoriale in raza careia a avut loc decesul dispune cu privire la inmormantare.
Art. 17. – (1) Titularii dreptului de folosinta a locurilor de inhumare au obligatia de amenajare si de intretinere a acestor locuri si a lucrarilor funerare aferente existente, asigurandu-le un aspect cat mai ingrijit.
(2) La expirarea termenului de folosinta a locului de inhumare, concesionarul are drept de preemptiune, iar in caz de deces al concesionarului, dreptul de preemptiune revine persoanei celei mai apropiate in grad de rudenie cu acesta.
(3) Daca cimitirele au locuri amenajate pentru cultele recunoscute de lege, la acordarea dreptului de preemptiune se va tine cont si de specificul cultului respectiv.
Art. 18. – Administratorul cimitirului retrage dreptul de folosinta a locurilor de inhumare si ii instiinteaza in scris pe titularii dreptului de folosinta in urmatoarele cazuri:
a) titularului i se atribuie un alt loc de inhumare; b) parasirea sau mentinerea in stare de neingrijire pe o perioada mai mare de 2 ani a locurilor de inhumare si a lucrarilor funerare, dupa o notificare prealabila.
Art. 19. – Inhumarea sau incinerarea persoanelor decedate se face numai pe baza certificatului de deces, eliberat de ofiterul starii civile care a inregistrat decesul. Certificatul de deces se prezinta administratiei cimitirului, care pastreaza o copie dupa acesta.
Sectiunea a 7- a – Servicii funerare
Art. 20. – (1) Serviciile funerare constau in: primirea comenzii pentru inmormantare, transportul persoanei decedate, pregatirea pentru inmormantare, asezarea pe catafalc si organizarea ceremoniei de ultim ramas bun, coborarea sicriului in mormant, deschiderea si inchiderea mormantului, exhumarea si reinhumarea, incinerarea, preluarea urnei si asezarea acesteia in nisa speciala, predarea urnei.
(2) Exhumarile si reinhumarile se fac de administratiile cimitirelor, in prezenta familiei persoanei decedate sau a unui reprezentant al acesteia si a administratorului cimitirului, cu respectarea normelor sanitare antiepidemice.
(3) Unele dintre serviciile funerare prevazute la alin. (1) pot fi realizate si separat.
(4) Serviciul religios oficiat de reprezentantii cultelor cu ocazia inmormantarii nu se considera prestare de servicii funerare, potrivit prevederilor alin. (1).
Art. 21. – Prestarea serviciilor funerare se face potrivit prezentei legi, hotararii Guvernului adoptate potrivit prevederilor art. 36 si normelor tehnice sanitare emise de catre Ministerul Sanatatii.
Art. 22. – (1) Prestarea serviciilor funerare se poate face numai in spatii autorizate.
(2) In institutiile de sanatate publica se interzic infiintarea si functionarea spatiilor pentru prestari de servicii funerare, cu exceptia spatiilor necesare derularii formalitatilor, in cazul decesului produs in institutia respectiva. Se interzice personalului institutiei de sanatate publica sa influenteze rudele persoanei decedate in alegerea prestatorului de servicii funerare.
(3) Se interzice orice forma de publicitate pentru firmele prestatoare de servicii funerare in incinta institutiilor de sanatate. La biroul de intocmire a formalitatilor, pentru persoanele decedate in institutia respectiva se poate afisa lista alfabetica a firmelor furnizoare de servicii funerare, cu adresa si numarul de telefon.
(4) Pe teritoriul cimitirului, cu exceptia locului destinat acestui scop, publicitatea serviciilor funerare este interzisa.
Art. 23. – Pe timpul desfasurarii activitatilor sale specifice prestatorul de servicii funerare este obligat sa respecte dispozitiile solicitantului inmormantarii referitoare la procesul funerar sau, in cazul inmormantarii religioase, canoanele bisericesti.
Sectiunea a 8-a – Prestatorul de servicii funerare
Art. 24. – (1) Pot presta servicii funerare operatorii care indeplinesc criteriile prevazute de prezenta lege si de hotararea Guvernului adoptata potrivit prevederilor art. 36 si care obtin avizul consiliului local al unitatii administrativ-teritoriale in care isi desfasoara activitatea.
(2) Consiliul local elibereaza avizul operatorului care indeplineste urmatoarele conditii:
a) are capacitatea financiara si profesionala necesara; b) nu are datorii restante la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetul local; c) dispune de spatiul corespunzator pentru desfasurarea obiectului de activitate in conditii decente.
Art. 25. – Criteriile profesionale pe care trebuie sa le indeplineasca prestatorul de servicii funerare se stabilesc prin hotarare a Guvernului, adoptata potrivit prevederilor art. 36.
Art. 26. – (1) Capacitatea financiara necesara prevazuta la art. 24 alin. (2) lit. a) consta intr-un fond de garantare constituit pentru plata despagubirilor datorate in cazul neindeplinirii sau al indeplinirii defectuoase a prestarilor de servicii funerare. Nivelul fondului de garantare se stabileste prin hotarare a Guvernului, adoptata potrivit prevederilor art. 36.
(2) Constituie fond de garantare: a) suma depusa intr-un cont special la banca la care operatorul economic are deschis contul curent; b) garantia bancara sau asigurare de malpraxis incheiata la valoarea fondului de garantare stabilit prin hotarare a Guvernului.
Sectiunea a 9-a – Transportul persoanelor decedate
Art. 27. – (1) Transportul persoanelor decedate in vederea inhumarii in aceeasi sau in alta localitate se face in sicrie cu capac, cu autovehicule special amenajate in acest scop, care respecta prevederile normelor sanitare si antiepidemice.
(2) Transportul persoanelor decedate din cauza unor boli contagioase se poate face numai pe baza certificatului eliberat de un medic specialist in medicina legala sau anatomie patologica si a adeverintei de inhumare eliberate de autoritatea administratiei publice locale.
Art. 28. – (1) Pentru transportul persoanelor decedate in strainatate este necesar acordul autoritatilor din tara respectiva, precum si aprobarea institutiei de sanatate publica competenta din unitatea administrativteritoriala in care a avut loc decesul.
(2) Pentru aducerea in Romania a persoanelor decedate sunt necesare aprobarea oficiului consular al Romaniei din tara respectiva, aprobarea autoritatilor de sanatate publica din tara respectiva, precum si declaratia de primire din partea administratiei cimitirului in care are loc inhumarea.
(3) In cazurile de deces datorat bolilor transmisibile, carantabile, se iau masurile de prevenire a raspandirii infectiei impuse de inspectiile sanitare de stat judetene, respectiv a municipiului Bucuresti. Transportul persoanelor decedate in acest mod se face numai cu avizul sanitar de transport eliberat de autoritatile de sanatate publica judetene, respectiv a municipiului Bucuresti.
(4) Transportul persoanei decedate in afara localitatii in care s-a produs decesul se face dupa imbalsamare, intr-un sicriu impermeabil si inchis etans, al carui fund este acoperit cu materii absorbante.
(5) Transportul international al corpurilor persoanelor decedate din tara in strainatate se face pe baza unui pasaport de transport mortuar, eliberat de catre autoritatile de sanatate publica judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, in functie de locul unde s-a produs decesul sau exhumarea.
(6) Transportul international al corpurilor persoanelor decedate se face in sicriu impermeabilizat, inchis etans, al carui fund este acoperit cu un strat de 5 cm grosime din materiale absorbante (rumegus, turba), imbibate intr-o solutie dezinfectanta. Sicriul se depune intr-o lada din lemn, bine etanseizata.
Sectiunea a 10-a – Incinerarea
Art. 29. – Infiintarea, transformarea, reinnoirea crematoriilor se fac in conformitate cu prevederile documentatiilor de urbanism, pe baza autorizatiei de constructie.
Art. 30. – Daca, in conformitate cu mentiunea din certificatul de deces, persoana decedata poate fi incinerata, incinerarea poate avea loc in oricare crematoriu uman in functiune din tara. Administratia crematoriului pastreaza o copie a certificatului de deces.
Art. 31. – Pentru incinerarea unei persoane straine decedate in Romania sau in cazul unei persoane straine decedate in alta tara si transportate in Romania este nevoie de aprobarea oficiului consular din Romania al tarii al carei cetatean a fost defunctul sau, in lipsa acestuia, de aprobarea autoritatilor competente de la ultimul domiciliu al defunctului.
Art. 32. – Persoanele decedate neidentificate nu pot fi incinerate.
Sectiunea a 11-a – Intretinerea cimitirului
Art. 33. – (1) Pentru mentinerea in functiune si intretinerea cimitirului, autoritatea administratiei publice locale poate incheia contract de prestari de servicii publice cu operatorul economic care indeplineste conditiile prevazute de prezenta lege si de hotararea Guvernului adoptata potrivit prevederilor art. 36.
(2) Contractul de prestari de servicii publice cuprinde urmatoarele clauze obligatorii:
a) partile contractante;
b) enumerarea serviciilor prestate;
c) modalitatea si perioada de realizare a serviciilor;
d) parametrii cantitativi si calitativi de indeplinit;
e) durata contractului, care nu poate fi mai mica de 5 ani si mai mare de 15 ani, cu posibilitate de prelungire;
f) modalitatea de finantare a serviciului;
g) contravaloarea serviciilor prestate si modalitatea de plata;
h) locul desfasurarii activitatii;
i) regulile de utilizare, intretinere, reinnoire si inlocuire a mijloacelor fixe din patrimoniul autoritatii publice, puse la dispozitie;
j) cantitatea si calitatea dotarilor necesare prestarii serviciilor.
Art. 34. – (1) Contravaloarea concesiunii locurilor de inhumare pe teritoriul cimitirului, precum si taxa pentru alte activitati desfasurate de operatorii economici se stabilesc de proprietarul cimitirului.
(2) Accesul vizitatorilor in cimitir este gratuit.

CAPITOLUL II – Dispozitii finale

Art. 35. – In cazul mormintelor si/sau al operelor comemorative de razboi, sunt aplicabile prevederile Legii nr. 379/2003, cu modificarile ulterioare.
Art. 36. – In termen de 90 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi, prin hotarare a Guvernului se stabilesc:
a) criteriile profesionale pe care trebuie sa le indeplineasca prestatorii de servicii funerare, precum si normele tehnice si sanitare ale acestor servicii;
b) normele si regulile detaliate privind infiintarea, extinderea, inchiderea, desfiintarea, redeschiderea cimitirelor, precum si cele privind inhumarea, incinerarea, deshumarea si reinhumarea;
c) normele tehnice si sanitare pentru crematoriile umane;
d) nivelul fondului de garantare.
Art. 37. – (1) Prezenta lege intra in vigoare la 90 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei.
(2) Prezenta lege se completeaza cu dispozitiile legale referitoare la cimitire, cuprinse in Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor.
Art. 38. – La data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga Capitolul X – Normele de igiena privind inhumarea, transportul si deshumarea cadavrelor umane, cuprinzand art. 149-154, din Ordinul ministrului sanatatii nr. 536/1997 pentru aprobarea Normelor de igiena si a recomandarilor privind mediul de viata al populatiei, cu modificarile ulterioare, precum si orice alte dispozitii contrare.

· 0753 661 704 
· 0724 809 208 
· 0359 192 661